Ca$to #11: OnlyFans - dezumanizare la fundu' gol

”Decât” despre OnlyFans.

Leo de la MyFreeCams

Pe gagiul care zâmbește psihotic în poza de mai jos îl cheamă Leonid Radvinsky. Un tip drăguț, liniștit, pe care toată lumea îl strigă Leo. În trecut a condus MyFreeCams, platforma pe care fetele care voiau să facă un ban grămadă o foloseau pentru porn livestreaming sau, mai pe scurt, camming. Astăzi, Leo deține OnlyFans și e multi-miliardar.

Nu se știu prea multe despre Leo. Și totuși… E vecin de-al nostru, născut la Odesa, „cititor pasionat, întotdeauna pregătit pentru o partidă de șah și un aspirant pilot de elicopter”, potrivit propriilor declarații. Familia sa s-a mutat în Statele Unite când era copil și s-a stabilit în Chicago, potrivit Daily Telegraph. În prezent, locuiește în „însorita Florida”, dar nu se știe exact unde. Forbes susține că e căsătorit, dar nimeni nu a reușit să verifice identitatea soției sale.

Puțină istorie

Majoritatea site-urilor de camming funcționau cam așa: tu, o fată atractivă (de gustibus, nu arătăm cu degetul), îți pornești camera web și te-apuci de-un livestream pentru - Doamne-ajută! - o audiență. Audiență care te așteaptă sau ți se alătură într-un chat room, la fel ca pe Twitch. Oamenii ăștia pot (ahem) vorbi (vorba vine) cu tine în timp real, dar și între ei. Așa că banii vin ori prin ”donații” (tips-uri) live, vizibile pentru toți cei din chat, ori prin sesiuni private, adică show-uri unu-la-unu, plătite cu o rată fixă pe minut. Acum vreo 15 ani, MyFreeCams era numărul 1 în camming. Pentru cunoscători, Chaturbate-ul de azi funcționează pe principii similare.

Fetele cu ”vechime” știau că banii serioși vin din tips-uri. Show-urile private limitau câștigurile la aproximativ 3$/minut, pe când venitul din tips-uri putea ajunge la o medie de 20$/minut. Psihologia banului gros provenit din camming funcționa cam așa: tu, fata sexy de mai devreme, reușești să-ți formezi un public fidel. Fiecare bărbat poate să vadă cât bănet bagă ceilalți bărbați. Clasificarea e generată în funcție de dominanță, care e determinată de atenția pe care le-o acordă fata. Atenție care, la rândul ei - fii fată de treabă și recunoaște -, este determinată de cât de mulți bani decartează băjeții. Asta determină apariția „greucenilor”, iar în scurt timp, 80% din venit provine de la unu’, doi dintr-ăștia. Acești oameni sunt motivați nu doar de ideea de a te face fericită, ci de a te face fericită în fața celorlalți bărbați. Prin urmare, sistemul devine competitiv.

Dar stai…

De câțiva ani, un singur site domină piața de camming: OnlyFans.

Only Fans menține strategia care a făcut camming-ul atât de profitabil – conexiunea directă, live, cu o fată – dar reușește să o facă să pară personalizată. În loc să ajungi să decartezi o grămadă de bani pentru a concura cu alți bărbați, poți plăti o sumă mai mică, cu acces în paradis privat, fără alți labagii care să te-ncurce.

OnlyFans e conceput astfel încât să îi izoleze pe bărbați unii de ceilalți. Ca bărbat, n-ai cum să-ți dai seama cu câți labagii concurezi, decât din numărul de „like-uri” sau, ocazional, din numărul de abonați, pe care foarte puține fete aleg să-l facă public.

Agenția, bat-o vina!

Totuși, concurența-i mare și efortul nu e în livrarea unui ”show” ci în abordarea personalizată pentru fiecare abonat și păstrarea acestuia pe termen cât mai lung.

Să urăm ”bun venit” agențiilor!

Agențiile funcționează astfel: te înscrii la o agenție și le cedezi un procent din veniturile tale de pe OF, iar agenția se ocupă de tot ceea ce înseamnă muncă ”mecanică” – menținerea iluziei de conexiune personală între fată și o bază (să sperăm) cât mai largă de bărbați și (ahem) femei.

Printre altele, agențiile angajează ”operatori” care se loghează pe conturile clientelor și vorbesc (a se citi ”scriu”) în locul lor. Fiecare „operator” primește un mic ”dosar” cu informații despre fata pe care o ”personifică”, pentru a păstra o coerență în conversații.

Majoritatea fetelor văd prețul abonamentului lunar ca sursa principală de venit dar banii adevărați se fac din mesajele private, care au ca principal obiectiv upselling-ul. Prețul unui abonament de 5$, de exemplu, e suficient de mic pentru a atrage cât mai mulți bărbați, dar destul de mare pentru a filtra labagii care n-au chef să cheltuie bani extra. Modelul de business perfect este să „mulgi” fiecare urmăritor prin ”personalizare receptivă”.

Majoritatea conturilor de succes de pe OnlyFans sunt gestionate de agenții, care iau o parte semnificativă din venituri. Procentul variază - dar minimul e de 50%. Adaugă la asta 20% pe care îi oprește OnlyFans și-ai să vezi câți bani face o fată.

Cu timpul, agențiile au devenit mai sofisticate. Spre exemplu, se duc fetele într-un Airbnb de lux pentru câteva zile, se filmează o cantitate uriașă de conținut și apoi se trimit înapoi. Agenția editează conținutul, se ocupă de partea de mesagerie, stabilește structura de plăți, atrage noi abonați. Fetele iau 10-20% din venituri și nu nici măcar nu trebuie să intre vreodată pe conturile lor de OnlyFans.

Drip, baby, drip

În cele din urmă, „dripping”-ul a devenit cea mai utilizată strategie în atragerea și loializarea clienților de pe OnlyFans. Ce e un ”drip”? Filmezi un clip ”de start”, de o durată aproximativă de 10-30 de secunde, în care, îmbrăcată sumar, arăți că ești excitată. Cam ca la un preludiu. Apoi filmezi o serie de clipuri succesive, în care te dezbraci progresiv, apoi te masturbezi și, la final, logic, o pui de-un orgasm.

Obiectivul este să obții un set cu secvențe video care să poată fi trimise astfel încât să pară că sunt filmate live. Primul clip, ”de start” se trimite la tot poporu’; un procent din cei abonați răspunde. Pe ăștia îi aburești cu trei replici excitante și le trimiți al doilea videoclip, pe care îl pot debloca pentru un preț trivial. Un procent dintre aburiți plătesc pentru deblocare. Faci sexting cu ăștia și trimiți următorul clip din serie, la un preț ușor crescut. Până la urmă, ajungi la videoclipul final, cu orgasm inclus, pe care ar trebui să-l vinzi cu 20-30 de dolari.

Echipele de filmare s-au agitat la început de faptul că fetele filmau mai multe drip-uri în momente diferite ale zilei. Asta crea o problemă pentru că, prin fereastră intra lumină naturală, iar fata spunea că se află într-un loc unde ar trebui să fie întuneric. Deci e clar că nu e nimic live în respectivul conținut. În scurt timp, însă, agențiile au realizat că asta ar trebui să fie ultima lor grijă. Practic, bărbații nu observă niciodată acest detaliu. Sau, pur și simplu, nu le pasă.

Majoritatea bărbaților nu sunt interesați de realitate atunci când vine vorba de pornografia modernă, ceea ce permite scalarea conexiunii. O sută de bărbați vor crede că lucrurile pe care o fată le spune și arată într-un drip sunt live, personalizate și nu vor realiza că afară este lumină puternică în ciuda faptului că e zece seara și că numele lor nu e rostit deloc în clip.

La o privire mai atentă, OnlyFans e construit pentru a dezumaniza sistematic.

Strategia de marketing

Poate te gândești cât de prost e ăsta de la OnlyFans când vezi că strategia de marketing e inexistentă. Pentru că nu vezi reclamă la OnlyFans, făcută de OnlyFans, difuzată pe undeva. Pe vremuri, site-urile de camming erau responsabile să genereze trafic pentru creatori. Pagina principală era un catalog imens de modele, iar site-ul se ocupa de atragerea bărbaților. Pe OnlyFans, însă, nu se întâmplă asta.

OnlyFans nu oferă niciunei fete vreo expunere doar pentru că s-a înscris pe platformă. Dacă vrei să faci bani, trebuie să îți găsești singură clienții. Sau, după cum am povestit mai sus, apelezi la agenție.

Această (lipsă de) strategie a transformat radical peisajul online. Peste noapte, internetul a fost invadat de link-uri OnlyFans și fete care își aruncau pozele nud în fața fiecărui bărbat pe care-l găseau. Reddit, Instagram, Tinder, chiar și Fetlife au început să impună restricții împotriva link-urilor OnlyFans.

Concluzie

OnlyFans întărește de la un an la altul ideea că a devenit un sistem conceput să degradeze conexiunile umane. Așteptări nerealiste, deteriorarea vieții intime și bariere de comunicare între parteneri sunt doar câteva dintre efectele consumului de conținut generat de astfel de platforme. Mai mult, utilizatorii dependenți ajung să acorde prioritate interacțiunilor online în detrimentul relațiilor din viața reală.

La fel ca pe toate celelalte platforme, veniturile sunt distribuite extrem de inegal. Și, așa cum se întâmplă în viață, inegalitatea este o sursă de conflict pentru că fiecare profesie funcționează după modelul economiei superstarurilor – puțini câștigă milioane, în timp ce majoritatea supraviețuiesc din firimituri.

Dacă vrei să vezi viitorul, urmărește sexul înainte să urmărești banii.